Tiberiu Ușeriu – Pariul cu viața
Destinul, sau felul în care iți este scrisă cartea vieții în multe culturi este o credință de nezdruncinat. Noi românii avem o vorbă “ ce ți-e scris, în frunte ți-e pus”. Cât timp crezi că așa este, pe frunte îți va sta destinul.
Personajul articolului de azi este Tiberiu Ușeriu. Cine știe de el, știe că a doborât recorduri mondiale, că a câștigat de 3 ori consecutiv cel mai dur Maraton de la Polul Nord, 6633 Arctic Ultra. Recordul cel mai important câștigat de el însă, a fost cu însăși viața lui.
După o tinerețe demnă de filmele cu gangsteri și o copilărie coborâtă din cărțile lui Dickens, evadări din pușcărie și condamnări pentru jaf armat, în Germania și Austria, a reușit să găsească în el, adevăratul destin, acela de învingător.
Începutul
Toate traumele își au o sursă comună, indiferent de modul în care se vor manifesta în viața de adult, și anume, copilăria. Nici la Tibi nu au stat lucrurile altfel. Din cruzime, cruzime se naște și dorința de a înăbuși o durere cu durerea altuia începe ușor ușor să se instaleze.
După ce ispășești o pedeapsă de 10 ani, din care o mare parte în izolare, timpul capătă altă dimensiune, iar gândurile se ordonează de la sine în direcția pe care o dorești. Tibi a ales să schimbe răzbunarea și ura pe lumină și vindecare. Primii ani ai procesului de transformare au fost probabil cei mai grei. Vina, regretele și neputința au fost înlocuite cu iertare, împăcare și iubire de sine.
A doua șansă
Fratele său, Alin Uhlmann Ușeriu, conduce Asociația Tășuleasa Social din Bistrița unde Tibi a putut începe o altă viață. Alături de Asociație și de tinerii de acolo a început antrenamentele. După cum singur declara, pregătirea psihologică a fost mai importantă decât cea fizică. Maratonul nu și l-a dorit pentru glorie, dar avea să îi schimbe viața radical.
În 2016, a participat la primul maraton pe care l-a terminat cu 12 ore mai devreme, în 173 ore și 44 minute. 566 de kilometri în care a avut halucinații și a crezut că nu vă ajunge la linia de sfârșit.
2017, al doilea maraton câștigat de Tibi, unde a avut un avans de 40 de ore față de ceilalți concurenți.
2018, a X a ediție a maratonului, a fost o cursă aniversară la care s-a adăugat și o porțiune nouă de 250 km pe un rău înghețat, ceea ce a făcut ca traseul să fie cu mult mai greu. Tiberiu Ușeriu l-a terminat pe locul I, fiind singurul român care să termine acest maraton. La start au fost 4 români, care au abandonat din cauza condițiilor extreme și ale problemelor de sănătate.
Cum schimbăm drumul
Notorietatea câștigată de Tiberiu în urma acestor maratoane, a făcut posibilă, pentru noi, cei ce ne uităm la el înfrigurați și cu o cană de ceai cald în mână, să îi cunoaștem adevărata poveste. Ce facem noi cu această informație este și mai important. Am aflat că se poate. Am aflat că este sufiecient să vrei. Dar în același timp am mai aflat că nimeni nu poate să reușească singur.
Orice informație ajunge la urechile noastre și își face drum către cortex, poate schimba ceva acolo, dacă îi permitem. Am acceptat cu toții schimabrile făcute de Tiberiu în viață sa, odată ce a ajuns erou național și a primit recunoaștere de la însuși președintele țării. Dar dacă nu ar fi fost acesta deznodământul încercărilor lui de a căștiga Maratonul 6633, am mai fi fost la fel de îngăduitori?
Eforturile unui om de a se schimba, de a-și transforma viața, ar trebui să fie suficiente să creeze premizele pe care acesta să își poată construi un drum nou.
Cu ce rămânem
Poate ar fi bine să credem mai mult în cei din jurul nostru când ne spun că vor sau au nevoie de o schimbare. Privirea noastră dezaprobatoare și plină de reproșuri le va confirma doar că nimic din ceea ce ar face nu va schimba felul în care lumea îi va privi.
Tiberiu Ușeriu luptă în fiecare zi cu amintirile din camera de izolare, cu bătăile primite de la tatăl său în grajd și de umilința din armată. Cum el singur spunea, că un copil trebuie să adoarmă în patul lui, să i se citească povești la culcare, nu să umble noaptea prin ploaie după oi. Nu e nimic nou, și probabil că fiecare dintre noi avem o amintire de care am vrea să uităm. A fost probabil soarta unei generații, în care copiii nu erau făcuți din dragoste.
Noi, cei care pretindem că am adus copiii pe lume din dragoste, am putea începe schimbarea, citindu-le câte o poveste seara la culcare.
Sursa imagine: Facebook
Comentarii